Nu e nimic complicat in folosirea unui DSLR, iar foarte multi pasionati de fotografie le prefera in defavoarea camerelor compacte.
Daca te consideri un incepator si vrei sa profiti la maxim de camera foto, aceasta postare este pentru tine. O sa-ti explic pe scurt cum sa preiei controlul camerei foto, trecand de pe modul automat la modul Master. Nu se doreste a fi un inlocuitor pentru manualul aparatului, astfel ca nu iti voi explica fiecare setare in profunzime, dar va acoperi suficiente elemente de baza pentru a obtine controlul asupra camerei, si apoi sa mergi inapoi la manualul de baza pentru a aprofunda.
Iata cativa pasi pentru a invata cum sa folosesti un DSLR:
1.Moduri de fotografiere Master
2.Intelegerea ISO
3.Triunghiul expunerii
4.Masurarea si compensarea expunerii
5.Focusarea
6.Balansul de alb

1.Moduri de Fotografiere Master

Orice fotografiere incepe cu selectarea programului. Exista doua moduri de fotografiere: AUTO in care aparatul foto controleaza totul: timp de expunere, diafragma, sensibilitate, sensibilitate, focusare, balans de alb si modul MASTER in care utilizatorul preia controlul aparatului.Aceste moduri Master sunt: P, S, A, M la Nikon sau P, Tv, Am, M la Canon. Desi sunt notate diferit, functiile raman aceleasi.

Prioritate de diafragma (Av sau A)

Prioritatea de diafragmă poate fi gândită ca un mod de fotografiere „semi-automat“. Atunci când fotograful seteaza diafragma, aparatul foto va selecta automat viteza obturatorului. Deci, ce este diafragma și când ai vrea să o controlezi?
Diafragma este dimensiunea deschiderii din obiectiv prin care lumina este lasata sa treaca de fiecare data cand declansam, cu cat deschiderea este mai mare, cu atat patrunde mai multa lumina.

Diafragma este afisata de obicei cu "f" urmat de un numar, de exemplu f/4, f/5,6, f/8, etc care este raportul intre lungimea focala si diametrul deschiderii. Prin urmare, o deschidere mai mare are un numar f mai mic (de exemplu f/2), iar o deschidere mai mica are un numar f mai mare (f/16)
Diafragma este una dintre cele mai importante aspecte ale fotografiei, deoarece influențează în mod direct profunzimea câmpului - adică, valoarea unei imagini care este focalizata.
Folosind o deschidere mai mare a diafragmei (numar mic f) se produce o imagine in care numai subiectul este focalizat scotandu-l astfel in evidenta fata de fundalul estompat, sau obiectele aflate in prim plan.
O adâncime mare a câmpului realizat prin utilizarea unei deschideri mici (număr mare f) ar însemna o claritate extinsa in jurul subiectului, atat in prim plan cat si in fundal.
Asadar, atunci când utilizati prioritatea de diafragma, puteți obține un control complet asupra adâncimea câmpului, în timp ce camera are grijă de restul.

Prioritate de viteza expunerii (S sau Tv)

In mod similar cu prioritatea de diafragma, setarea timpului de expunere este un alt mod semiautomat de fotografiere, in acest caz aparatul ocupandu-se de reglarea diafragmei. Timpul de expunere al obturatorului masurat in fractiuni de secunda, este timpul cat obturatorul ramane deschis atunci cand se face o fotografie. Cu cat acesta ramane mai mult deschis, cu atat mai multa lumina este capturata de senzor. Spre deosebire de diafragma, timpul de expunere are o gama mult mai larga, de la miimi de secunda la secunde sau chiar minute. Apare afisat de obicei sub forma unei fractii 1/250 de exemplu si se masoara in secunde. Atunci cand fotografiem trebuie sa avem in vedere un timp de expunere mai mic de 1/100s si o foarte buna priza a aparatului, adica acesta sa fie fixat in ambele maini, orice instabilitate sau tremur al mainii putand duce la o imagine miscata si neclara. In conditii de iluminare scazuta, care necesita un timp lung de expunere, folosirea unui trepied este cea mai buna solutie, dar la distante mai mici putem folosi si blitzul.
Prioritatea de timp de expunere ne intereseaza de obicei cand urmarim un subiect aflat in miscare, (competitii sportive, masini im viteza, pasari in zbor, etc) setand un timp foarte scurt 1/2000s de exemplu iar aparatul seteaza automat celelalte elemente ale expunerii. La cealalta extrema folosirea timpilor lungi de expunere cu o camera foto fixata in trepied, duce la imagini cu efecte deosebite, de exemplu imaginile nocturne la lumina lunii surprinzand miscarea stelelor, sau chiar apa unei cascade din imaginile de mai jos.

Program (P)

Modul Program este ceva intre modul semiautomat si modul complet automat. Acest mod va ofera un grad maxim de libertate, se indreapta aparatul catre subiect si se apasa butonul declansator asemeneni modului automat, iar camera foto determina automat timpul de expunere si diafragma. Spre deosebire de modul complet automat, aici putem seta sensibilitatea ISO, corectia expunerii (+/-), balansul de alb, modul de focalizare, sau masurare a luminii, etc...

Manual (M)

Modul Manual va ofera un control deplin asupra determinarii expunerii, putand stabili manual atat timpul cat si diafragma. Desi exista un indicator in vizor sau pe ecran care iti spune daca imaginea este sub/supraexpusa, aparatul nu poate schimba cu nimic aceste setari.

2.Ce este ISO?

ISO este o măsură a sensibilitatii la lumină al senzorului camerei . Termenul provine din fotografia clasica, filmul foto avea diferite sensibilități în funcție de condițiile de fotografiere, și nu este diferită în fotografia digitală. Sensibilitatea ISO este reprezentată numeric din ISO 100 (sensibilitate scăzută) până la ISO 12800 și chiar mai mari(sensibilitate ridicată) , și controlează cantitatea de lumină necesară senzorului pentru a obține o expunere corecta.
La sensibilități „mici“, este necesară mai multă lumină pentru a obține o expunere data în comparație cu sensibilitatea ridicată în cazul în care este necesară mai puțină lumină pentru a obține aceeași expunere. Pentru a înțelege acest lucru, să ne uităm la două situații diferite:
Numerele ISO scazute
În cazul în care se fotografiaza afară într-o zi însorită, cantitatea de lumina care va ajunge la senzor în timpul unei expuneri va fi foarte mare, ceea ce înseamnă că senzorul nu trebuie să fie foarte sensibil. Prin urmare, ați putea utiliza un număr ISO scăzut, cum ar fi ISO 100 sau 200. Acest lucru vă va oferi imagini de cea mai înaltă calitate, cu o granulatie foarte mica (zgomot redus).
Numere ISO mari
Dacă fotografiem în condiții de luminozitate scăzută, cum ar fi în interiorul unei incaperi întunecate sau muzeu, de exemplu, nu există multă lumină disponibilă pentru senzorul aparatului foto. Un număr mare ISO, cum ar fi ISO 3200, va crește sensibilitatea senzorului, amplificand efectiv cantitatea de lumină disponibilă pentru a vă oferi o imagine expusă în mod corect. Acest efect de multiplicare are ca efect secundar un zgomotul crescut pe imagine, marindu-i granulația, reducând mult din calitatea generală. Zgomotul va fi mai pronunțat în regiunile mai întunecate / umbră.
Pentru exemplificare, din imaginea de mai sus, ce a fost fotografiata folosind intreaga gama ISO, am pastrat doar cateva detalii pentru a evidentia cresterea granulatiei (zgomotului) odata cu sensibilitatea ISO. Observam cum imaginea devine din ce in ce mai neclara, pierzandu-si din calitate.

Practic vorbind: Păstrați ISO cât mai scăzut posibil, si veti avea cu atât mai puțin zgomot și imagini de o mai mare calitate. Afară pe o zi însorită, selectați ISO 100-200 . În cazul cand cerul e plin de nori, se poate selecta un ISO între 400-800. Dacă vă mutați în interior, luati în considerare un ISO de aproximativ 1600 sau mai mare. Cele mai multe DSLR-uri au acum o funcție „auto-ISO“, în care camera setează ISO în funcție de cantitatea de lumină în care fotografiați, menținându-l cât mai scăzut posibil. Auto-ISO este un instrument foarte util pentru incepatori, deoarece este vă permite să definiți o anume limită superioară în cazul în care imaginile devin prea zgomotoase, cum ar fi ISO 1600 sau 3200. O alta modalitate de a reduce ISO este folosirea unui trepied in conditii slabe de iluminare.

3.Triunghiul Expunerii

Expunerea corecta este determinata de cele 3 elemente: diafragma, timp de expunere, sensibilitatea ISO iar acestea fac parte din "Triunghiul expunerii". Primele doua controleaza cantitatea de lumina ce ajunge la senzor, iar ISO mareste sau scade sensibilitatea acestuia. Prin urmare, toate acestea sunt legate, și înțelegerea relației dintre ele este crucială pentru a prelua controlul asupra camerei. O schimbare a unei setări le va afecta pe celelalte două. Scazand timpul de expunere scade si cantitatea de lumina, astfel trebuie sa deschidem mai mult diafragma, dar aceasta odata ajunsa la maxim cantitatea de lumina este limitata si astfel va creste sensibilitatea ISO.
Este o formula logica si usor de inteles ce constituie baza fotografiei.

4.Masurarea si Compensarea Expunerii

Am vorbit mai sus ca aparatul isi calculeaza expunerea in functie de cantitatea de lumina, ceea ce este esential pentru orice fotografie reusita. In acest sens toate camerele foto au incorporate un senzor de masurare a luminii prin care se optimizeaza timpul de expunere, diafragma si sensibilitatea ISO in funtie de luminozitatea subiectului. Acesta nu masoara luminozitatea generala, masurarea este separata in mai multe zone ale cadrului ceea ce confera o precizie mult mai ridicata. Exista 3 moduri de determinare a expunerii in functie de zona in care este masurata lumina:
Masurare Matriciala(Evaluativa)Prin aceast mod, aparatul foto masoara toate punctele din toate zonele, calculand apoi expunerea printr-un algoritm complex, fiind modul cel mai des utilizat.
Masurarea Central-Evaluativa
Masurarea Spot

5.Focusarea

Aparatul foto nu măsoară pur şi simplu luminozitatea generală a cadrului, ci măsoară luminozitatea separat, în mai multe zone ale cadrului. Modul de măsurare determină care zone ale cadrului să fie utilizate de aparatul foto pentru a măsura luminozitatea subiectului şi modul în care aparatul foto setează expunerea. În mod normal, aparatul foto utilizează metoda de măsurare matricială, care împarte o zonă mare a cadrului în mai multe segmente şi setează expunerea pe baza unei varietăţi de informaţii, care includ luminozitatea şi culoarea subiectului. De asemenea, puteţi alege măsurarea central-evaluativă (în care aparatul foto atribuie cea mai mare pondere centrului cadrului) şi măsurarea spot (în care aparatul foto măsoară zona din jurul punctului de focalizare selectat).
Atunci când ia o fotografie, folosind orice formă de calcul automat al expunerii (de exemplu, modul prioritate diafragma, modul de prioritate declanșator, auto-ISO, etc) camera încearcă întotdeauna să calculeze o expunere „medie“. Acesta va evalua intreaga scena, ambele zone luminoase și întunecate, și de a determina expunerea, astfel încât toate tonurile din întreaga medie a imaginii la 18% gri - numit „mijloc“ gri.

Acest lucru este cunoscut sub numele de măsurare, iar acesta este motivul pentru care, dacă vă camera pe o scenă alb strălucitor, cum ar fi după ce a nins, și să ia o fotografie imaginea rezultată va apărea întotdeauna mai întunecat decât tu sau eu îl văd. În mod similar, dacă vă camera pe o scenă cu adevărat întunecat, cum ar fi o cameră luminată scăzut, și să ia o fotografie imaginea rezultată va fi întotdeauna mai strălucitoare decât tu sau eu îl văd.

Scena este întotdeauna în medie de aparatul de fotografiat și cele mai multe ori care rezultă din imagine care pare a fi corect expuse. Cu toate acestea, puteți controla ce zone ale scenei sunt evaluate de către aparatul de fotografiat pentru a influența modul în care este măsurată expunerea.

În general, există trei moduri de măsurare pe care le puteți alege de la:

Media - Camera va evalua tonurile pe întreaga formă de imagine colț în colț, și expune scena la 18% gri, de la această apreciere.

ponderat-Center - camera Ponderile expunerea la citire pentru zona din centrul vizorului care poate total de până la aproximativ 80% din scena, ignorând colțurile extreme ale imaginii.

Măsurare spot - Camera va folosi o zonă foarte mică a scenei, de obicei, un mic cerc în centrul vizorului, care totalizează aproximativ 5% din suprafața vizorului. Se va face evaluarea de tonuri întunecate / lumină în acest domeniu și pentru a expune intreaga scena la 18% gri, de la această apreciere.

Practic vorbind: atunci când incepand cu camera foto, fie de măsurare medie ponderată sau centru sunt un bun punct de plecare. Acestea, va oferi o măsură destul de consistentă a expunerii necesară și, dacă selectați un mod și stick cu el, va începe în curând să înțeleagă când scena va fi sub expus (de exemplu, prea întunecate) sau supraexpuse (de exemplu, la lumină) în comparație cu modul în care vezi cu ochii tăi.

Dar ce se poate face în cazul în care o scenă este sub / peste expus? Aceasta este în cazul în care compensarea expunerii vine.
Compensarea expunerii

găsit, în general, pe un mic buton +/- lângă declanșator, aceasta este una dintre funcțiile cele mai utile pentru a învăța cum să folosească. Acesta vă permite să crește sau descrește citirea contorului camere implicit pentru a ține cont de luminozitatea reală a unei scene.

evbutton.jpg

În cazul în care o scenă conține tonuri în principal luminoase și este redat prea întunecat, de exemplu, o scena de zăpadă alb strălucitor (care va fi redus în mod obișnuit la 18% gri, de sistemul de măsurare implicit), puteți aplica compensarea expunerii pozitive pentru a permite camerei să știu că scena ar trebui să fie mai ușor decât MIDD